Ce pacat ! Pe un pian primit in dar, Din rascruci de timpuri, Cred,ca ne cānti īn zadar, Potpuriu de vānturi. Eu si frunzele de toamna, Cautam hotar, Acelui miros de doamna, Flacara de felinar. Iarba ce a fost cosita, Dar mai creste-odata, Visul tau de ofilita, De cānd erai fata.
				Ploua si neāncetat, Se aude-n zare, Al cocosului cāntat, Care-i fals si tare. Am uitat ca visul , Ca si tine spera, Īsi pastreaza-abisul, Īn ghiare de himera.