Am tot tacut,
Si-am asteptat,
Iar vremea a trecut,
Si-ucigatorul cotidian,
Pe nesimtite ne-a schimbat,
De sāntem doua umbre,
Doar cu regret,
Si fara bucurie,
Si nu mai e nici-un secret,
Ca nu ne leaga,
Nimic de-altadata.
Ca o clepsidra,
Din an īn an,
Ne macina,
Afurisitul cotidian.
