Ispita ! La poale de stânca, Iarba deasa, Luna plina, Coapse goale, De românca. Vise, Care pleaca, Dar se-ntorc, Înca. Si apoi ma linistesc, Dar nu pot uita, Zâmbetul, Parca firesc, Care sub sprinceana ta, Strengareasca, M-a tinut întâi pe loc, Te-ai oprit, M-ai provocat.
				Si-ai fugit apoi în des, Te-am urmat, Pe-nserat, M-ai-ntrebat: -"Ce-am înteles?" "La poale de stânca, Iarba deasa, Luna plina, Coapse de românca, Vise, Care vin, Ca-i senin, Când iesim din des, Se vor spulbera. Asta am înteles."