De ce traiesti din amintiri,
Si-un gând profund te stoarce,
Nici râul n-are retrairi,
Din drum nu se intoarce.
Sa ne gândim la rasarit,
La tot ce nou ne pare,
Si sa speram la infinit,
Si sa speram la soare.
Apusul vine nechemat,
Neintârziat,el vine,
Si-atunci am vrut sa fi sperat,
La dorul de mai bine.
Dar tu traiesti din amintiri
Si-un gind profund te seaca,
Si ti se-asterne in priviri,
Un suflet ce se-neaca.
