TARZIU De chemi cu-nfrigurare, Ecoul amintirii, Care-ti apare-n zare, O stearsa urma-a firii. Nu adinci nici gāndul, Caci nu mai e ce-a fost, Si rana vindecata, s-o tulburi, N-are rost. Sau de esti sadic poate, Si te razbuni pe tine, Atunci, nu da din coate, Ci aminteste-ti bine.
				Sa suferi fara lacrimi, In taina si stingher, Caci esti un vis de patimi, Ce nu are reper. Cum nufarul se stinge, Plutind pe-un lac frumos, Deosebit, si singur, Si fara de miros.