Al gândului ecou ! Nerabdator esti tu de când, Astepti cu-nfrigurare Ecoul unui singur gând Care uitat, ti-apare. Dar viata a pasit grabita, Cu pasul sigur înainte, Si sentimentele-s strivite, Ramâi cu jocul de cuvinte. Si ai ajuns sa nu mai vezi, Un soare ce rasare, O lume-n care nu mai crezi, Si neagra ti se pare.
				Si chemi apoi din când în când, Un sentiment pe moarte, Ecoul unui singur gând, De grija sa-i mai poarte. Iar fiorul cel cuceritor, Ce te-a împins sa fii erou, Si chiar poet de-amar si dor, E-al gandului ecou.