Mi-ai fost un īnger pazitor,
Tu lacrima vānduta,
Ce moare-ncet, cu gānd de dor,
Iubirea cea pierduta.
Te-ai refugiat, cu gānd pustiu,
In lumea ta stinghera,
Si-acum traiesti, cu gāndul viu,
Destin ca de himera.
De-ai sa revii, īn vechiul port,
Sa ma trezesti din vise,
Sa stii ca sufletul mi-e mort,
Si potile īnchise.
Si ceasul vietii nu-l īntorc,
Chiar daca as putea,
Nici lacrima n-am sa-ti mai storc,
Adio , iubita mea.
