Cu chirie ! Lacul ornamental, Acolo,în gradina, Unde stau cu chirie, Cele doua perechi de pestisori aurii, A înghetat. Iar muschiul cel mare, De pe piatra imensa, Care-am adus-o cu vecinul, De-a rostogolul,din vale, Este alb. Afara ninge, Si bate-un vânt rece, Si astazi este pentru a doua oara, Ca am gonit motanul cel gras, Al lui Max,
				Care sta la pânda, în fata casutei de pasari, Ce am mesterit-o asa cum am putut. Nu-i destul ca e frig, Si ca e iarna. Ce vina au saracutele de pasari, Ca si eu stau cu chirie, Si nu am voie sa asez casuta lor, În alta parte, În afara de orice pericol, Sa se poata hrani? Ce vina au aceste mici bijuterii ale naturii, Ca eu si cei ca mine, Stam cu chirie, La straini?