E-atāta chaos īn noi ! Belciuge nevazute, Ne-au facut sclavi ai "bunastarii", Si exilati īn naufragiul nostru voluntar, Al nerealizariilor vesnice, Si-al nemultumirii-n amanunt, Si totusi, Continua sa ne invidieze, Visatori, Ce nu cunosc, Ca navodul dorului si-al asteptarii, Chiar de se rup, Zdrentele unui vechi ideal, S-au spulberat īn cele patru vānturi, Si degeaba,
				Ard sufletele noastre, Sub decorul unei vieti, Ce nu mai vrem. Dar nici costume pentru rolul discret, De odinioara, Nu mai sunt. E-atāta chaos īn noi, Si nu mai prea sunt nici parinti, Oare īncotro ne īndreptam, Cu aceste gānduri? Cu aceste realitati? Cānd trebuie sa te programezi, Si pentru o vizita, La un frate? Oare ce-are Dumnezeu de gānd cu noi?