Ecoul minciunii! Ti s-a stārpit si liber gānd, Si sincer sentiment si fiorul, De-a te stii fauritor de bine pe pamānt, Tu ai ajuns unealta, deci risipeste norul. Care-ti umbreste gāndul de a vrea, Sa faci cum ei faceau pe timpuri Stramosii din istoria ta, Ce soarta-si hotarau si ploi si vānturi. Iar de nu poti sa fi ca ei, Ce-au netezit trecutul pentru viitor, Īn loc de ura, sa plantezi un tei, Uita-ti menirea, sincer sentiment si fior.
				Opteaza pentru gānd hain, Si sa te pierzi īn turma, Īn loc de miere tu sa bei venin, Si sa stepti clipa din urma. Dar nu te plānge de asa ti-e dat, Sa nu ai vrerea sa ne fii erou, Si sufera, de vorbe īmbatat, Si de-a minciunilor ecou.