Dar nu intelege ce e dragostea,
Cum sufera ea.
Cu gāndu-ntelept,
Dragostea ne-ar īntelege si ne-ar ierta.
Astfel am hotarāt cu māndria sa ma lupt,
S-o-inving, sa dispara, sa nu mai fie,
Sa leg o iubire, a noastra, ce-a rupt,
Si pe veci sa ramāna cum afost ea vie.
Oh, luna,
Ajuta un suflet ranit,
Ce vrea ca sa piara pe-a lui largul zenit,
Ajuta-ma cu-a ta forta divina,
Sa īnving balaurul, ce nu ni se-nchina,
Da-mi forta,
Si-ncredere-n ale mele puteri,
Nu vreau sa mai sufar ca azi si ca ieri.
"Tu, omule mic si neputincios,
De unul singur te lupti de prisos,
Crezare eu dau celor spuse de tine,
Din nou sa te leg vreau, cu-a tale zine.
MĪNDRIA, cea rea ce se ascunde īn zare,
Vom face-o statuie cu chipul de lut,
Sa trecem la lupta, sa nu zabovim,
