Noi doi! O fapta ce nu s-antimplat, Deci practic nu e fapta, Si totusi a mai incercat, Sa ne coboare-o treapta. La orice pas sa ne jignim, Din vorbe si povesti, Si n-o sa mai putem sa fim, Sau tu nici nu mai esti? Cum altadata suparati, Furioso pe-o lume-ntreaga, Miniosi pe lume si pe frati, Ce n-au vrut sa-nteleaga. C-avem un suflet ravasit, Un suflet singur, trist, Si ne cheama un dor platit, De amintiri si vis.
				Dar astazi cind e soare iar, Din suferinta sacra, Ei uita, si ne cheama chiar, La contributie acra. Zadarnic chemi in amintiri, Cu feluri de cuvinte, Se uita sacrificii, datorii si bir, Te vor si mai cuminte. Dar spune-mi daca mai ai glas, De n-ai din intimplare, Sau daca nu ti-a mai ramas, O farima de-alinare. Si da-mi si mie portia mea, De aur sau rugina, Sau spune-mi ca din vina ta, Mai sunt si eu de vina.