Parc-am uitat ! Se naste dor din iarasi dor, Din amintiri, secate, Din sentimente ce nu mor, Din lacrimi vindecate. Din rani ce nu s-au mai īnchis, A dorurilor multe, Ce te trezesc din somn in vis, Nu vor sa mai asculte. Un gānd ce nu mai e gāndit, Parca de-un veac la rānd, O rupere , un infinit, Ce a ramas, un gānd.
				Si de gāndim la orizont, Opus si chiar departe, Ramāne vis, ramāne front, Caci timpul ne desparte. De n-am putut sa fim la fel, Cum e o lume-ntreaga, Noi am depus exces de zel, Ca sa nu ne-nteleaga.