Plâng ! De multe ori, Sunt prea mândru, Sa recunosc, Cât sunt de singur, Sufleteste. Dar, Decât sa povestesc,despre, Boala asta a mea, La minti nepricepute, Sau fara asentiment, Ce alearga, Fara tel,doar curiosi, Mai bine-ti spun tie,
				Ce atâtea poti îndura, Draga coala de hârtie. Doar asa,sa ma mai descarc, Ca schimbare tot nu vine, Si cât de rau este, Sa fii singur, în doi, Si sa taci,asa,pur si simplu, pe câte-o tema. Stiu de mult, Ca meseria de " prieten ", S-a desfiintat, Dar de ce mai stau unii, Totusi împreuna ?