Please! Dai sa pleci, Chiar cânta "Abolime", Îti soptesc,"Mai ramâi", Te-ntorci si ma-ntrebi, din ochi: "De ce,si cine esti tu sa ma retii??" Ma fac mic, Stiu ca n-am ce sa-ti ofer. Si sânt timid. Mi-a fost destul de greu, Sa încerc sa te retin, Dar crede-ma ca n-am suportat, Ideea, Ca pleci. Mi-ai umplut Seara, cu prezenta ta. Nu-mi puteam lua ochii de pe tine.
				Si dintr-o data, trebuie sa vad, cum îti iei ramas bun, si haina de pe spatarul scaunului, acelora, pe care, o seara întreaga i-am invidiat. Stiu ca, n-am nici-un drept sa te retin, si privirea ta întrebatoare, îmi risipeste speranta. Cu jumatate de gura, asa cum îmi este felul, te invit la dans……… Nu-mi cred ochiilor: -te-ntorci catre mine :-mi-arunci haina, care abia ai pus-o pe umeri, Si stiu ca mai ramâi.