Te iert! De vrei sa-ti fiu un prieten, Ce tace si te-asculta, Reteaza-un pic din vorba, Ce pare mult prea multa. Eu nu mai pot fii alta, De chiar vrei sa te duci, Jigneste-ma cu fapta, Dar si cu vorbe dulci. Tu esti mai bun ca altii, Chiar de nu vrei sa fii, Eu īnca cred īn tine, Chiar de nu vrei sa stii.
				Am fost mereu cu tine, Noi doi ca o moneda, Avers, revers, īn fine, Ce s-a-ntāmplat cu tine? Ai vrut cu siguranta, Cu ceva ani īn urma, Sa prinzi vaga speranta, Ca te-ai si rupt de turma. Intelepciunea care, Mi-ai spus-o azi sau ieri, Ai si uitat-o pare, Sau ai īnceput sa speri?
						M-ai īnvatat potopul, Si seceta si vāntul, Si te-am crezut īn toate, Si m-a-nghitit pamāntul. Cānd am aflat deodata, Ca vrei sa pleci īn lume, Am fost ca si pradata, De toate cele bune. Eu īti urez doar bine, E vorba ta, mai stii? Sa ai grija de tine, Caci stiu, n-ai sa mai vii. Si-a dus cu el licoarea, Clipelor fericite, M-apasa iar racoarea, Minciunii ratacite.