Umbrela. Stiu, am depasit vārsta sa mai fac curte , asa pe strada, dar totusi,cānd te vad , cu plasele pline de cumparaturi, īmi iau inima in dinti si lansez o īncercare, te-ntreb stāngaci, dar cred ca, cu vocea de altadata: "Buna seara, facem acelas drum. Poti sa ma refuzi daca vrei, sau daca asa t-ie, dar te-ntreb acum,n-ai vrea ca : "Plasa din stānga ta, O iau īn stānga mea, si cu dreapta am sa tin umbrela, si mergānd asa, N-o sa ne ploua. Tu ce zici????"
				N-am sa pot uita Rāsul tau. Te-ai īntors catre mine, Ai lasat plasele jos: -doamne,cāt ai fost de plouata!!! Dar rādeai cu atāta pofta. Īti cadeau suvite ude de par īn ochi, dar,rādeai, si rādeai atāt de frumos. Am rās si eu, īncurajat ,dar si anturat de rāsul tau. Ai īnteles, si ai pornit cu o plasa īn māna dreapta, cealalta, lasānd-o pe loc. Am luat cealalta plasa īn stānga, doar asa am promis, si fugeam īn urma ta sa te ajung. Si mai rādeai,si cānd te-am ajuns. Cu mina stīnga m-ai luat de māna dreapta. Si,uitāndu-te īn ochii mei, rādeai Cred ca nu aveam umbrela.