VIITOR Un asfiintit de soare, E ca un gānd profund, Ce-adoarme lin si moare, Si uita ca mai sunt. Mai sunt pe lume gānduri Ce vor a fi gandite, Rostite-n multe rānduri, Dar ne mai sunt zidite. Si-apare rar, un rasarit de soare, Sacru si distins Care-ar vrea lumea mai buna, Fara lacrimi, fara plāns.
				Noaptea īnsa, neagra noapte, Nu ne lasa liber gānd, Si ne spunem doar īn soapte, Adevarul omului de rind. Asteptam, un rasarit de soare, Ce fara tulburari de luna, Si fara acel gānd ce moare, Ne ofera o viata mai buna.