Amintiri din vie. E usor sa fii poet, De amar si suferiinta, Dar când remuscarea-n piept Te mai cheama la cainta?? Nu mai e asa usor, Lacrima s-o mai strunesti, În vie pe-o carare,cu dor, Catre cimitir privesti. Unde-i împlinit-a vara, Când dadea muzica tare, Muzica cea populara, De ce nu mai cânta oare?		Ca atunci nimic nu este, Totul parca s-a schimbat, Prea frumos,ca-ntr-o poveste, De ce mama ai plecat? Oarecum merge-nainte, Dar la orisicare pas, Viata ne aduce-aminte, Cât de singuri am ramas. Doar de sti ca nu-i minune, Ci un adevar sublim, Mama e-ntr-o dimensiune, Unde toti ne întâlnim. Abia atunci ne vom da seama, Viata-i un examen pe pamânt, Si se va sfârsi si teama, De-ntrebari,"De ce?" sau "Când?.