|
|
|
Ce este fericirea ?
Trosneste focul,si ma uit īn jar,
Ma fascineaza fumul de lemn ars,
Ce bine e,acasa iar,
Sa simti cum sufletul se lumineaza,pas cu pas.
Se-asterne linistea-n ograda,
Si pasarile parc-au tacut,
Gāndurile mele cad linistii de prada,
Nu suntem ca-altadata toti,dar totusi e placut.
Un amalgam de sentimente ma rasfata,
Satucul cel iubit s-a mai rarit,
Si " Emil Taga " a murit,
si nici altii nu mai sunt de fata,
Si mama cea iubita,la fel ne-a parasit.
|
|
|
|
S-au dus mai multi la marea īntrunire,
Unde si noi vom merge,cānd ne cheama.
Ce ne-a ramas decāt tristete,amintire,
Si dor,si parca si un pic de teama.
Nu vom afla ce este fericirea,
Atāta timp ce noi ne risipim,
De ce n-am inventat eu nemurirea ??
Neputincios stau si privesc : ne despartim.
Ne fura cotidianul ca-odinioara,
Ne mai certam,ca se ne-mpacam,
Si nu se mai aseamana nici-o vara,
Cānd ne-adunam,ca sa mai stam.
|